In dosarul penal intocmit inca de anul trecut in Republica Dominicana cu referire la avionul particular in care s-au gasit 700 de kg de cocaina, in martie 2013, este inculpat si Nicolas Pisapias.
Nicolas Pisapias a fost incarcerat in Punta Cana, fiind singurul pasager al celebrului zbor programat in data 20 martie 2013, numit de anchetatori “Soimul cu Cocaina”, care urma sa decoleze catre Saint-Tropez.
Este, oare, Nicolas Pisapias, un “Lord al Cerului”? In Republica Dominicana, incredibila poveste a “cocainei aeriene” are ecoul unei telenovele de pe micile ecrane din America Latina.
Nicolas Pisapias, cetatean francez, expat in Romania, a fost singurul pasager al zborului Punta Cana – Saint-Tropez, referitor la care autoritatile locale au anuntat identificarea a aproape 700 kg de cocaina impachetate in 18 – 26 de geamantane, depinde de versiune. Nicolas Pisapias si membrii echipajului au fost arestati, alaturi de oficiali locali suspectati de acte de coruptie. Inculpatii au fost eliberati conditionat dupa 15 luni de arest, procesul fiind programat pentru aceasta luna, in Santo Domingo.
Intre timp, Nicolas Pisapias, aflat sub interdictia de a parasi mica republica insulara, ne-a raspuns, din Punta Cana, la cateva intrebari.

Cum te simti acum, la o luna de la eliberare?
Sunt mai mult decat combativ. Mi-am revenit, dupa ce am fost doborat la pamant. Chiar daca nu sunt acasa, mi-am revenit la obiceiurile mele. Abia ce am redescoperit capacitatea de a aprinde si de a stinge lumina. Sunt liber, ma dedic reconstructiei mele.

Nu ai nevoie de asistenta de specialitate, asa cum au avut nevoie membrii echipajului?
Din fericire, eu am rezistat, desi unul dintre cei arestati s-a sinucis. Eu chiar mi-am “regasit” tatal, care nu a fost de acord cu alegerile pe care le-am facut in trecut.

Care este parerea ta despre autoritatile din Republica Dominicana?
Trebuie sa-i respectam pe dominicani si mai ales sa fim atenti la unele declaratii care le-ar putea atinge unele sensibilitati. Rolul Ambasadei Frantei ar trebui, insa, sa fie acela de a-si proteja cetatenii.

Ce ai simtit in cele 15 luni de detentie?
A fost de neconceput, din punct de vedere moral si foarte periculos, in fiecare zi. Este ingrozitor sa te trezesti izolat peste noapte, fara sa intelegi nimic, fara sa te poti baza pe ceva. Am fost aruncat intr-o groapa, fara a mi se da posibilitatea sa ma apar. Acolo, in inchisoare, este un mediu groaznic, in care exista persoane violente, un mediu aproape imposibil de trait, in care incerci doar sa supravietuiesti. Pur si simplu incerci sa iti deconectezi creierul de la ce se intampla in jur, incerci sa nu te mai gandesti la nimic, faci flotari si sear ate simti obosit. Daca incerci sa te gandesti la ce ti s-a intamplat, esti terminat.

Ce iti este cel mai greu?
Sa nu imi vad fiul, este cel mai greu de indurat. Are putin peste 5 ani si jumatate, se apropie de 6 ani. Fosta mea sotie (fosta lui prietena, care traieste in Romania, l-a parasit in timp ce se afla incarcerat – N.R.) nu vrea sa imi dea niciun fel de noutati despre el. Dar eu am nevoie de el si el are nevoie de mine. Tot ceea ce fac acum, fac pentru el, pentru a-l gasi. Este singura mea grija.

Inteleg ca procesul va avea loc in Santo Domingo?
Da si sunt foarte increzator in turnura pe care o va lua dosarul. Din moment ce cauza a ajuns in capitala, lucrurile vor fi facute corect. S-a facut un mare pas inainte. Daca s-ar fi considerat ca sunt si numai putin vinovat, nu m-ar fi eliberat conditionat. Nu m-am atins niciodata de droguri, sunt nevinovat, iar adevarul va triumfa.

Cum vezi viitorul?
Pregatesc o carte, am scris 400 de pagini in inchisoare. Dupa ce aceasta poveste se va sfarsi, iar eu voi fi gasit nevinovat, ma vad lucrand in imobiliare si in finante – am venit aici pentru a intalni potentiali investitori. Imi voi reconstrui reteaua sociala. Ma simt ca un student care tocmai si-a terminat studiile. Nu ma tem de modul in care va fi prezentata in viitor aceasta intamplare sinistra.

Povesteste-ne ce s-a intamplat, cum ai ajuns in aceasta situatie
Am venit in Republica Dominicana in data de 16 martie 2013 pentru a intalni niste investitori care sa investeasca in afaceri imobiliare in Romania si in alte state europene. Intoarcerea in Franta urma a se face cu un aparat comercial al companie franceze SNTHS.
In noaptea de 19 martie 2013 am mers in aeroportul din Punta Cana cu singurul meu bagaj, cel de mana. Normal, am fost controlat de autoritatile din aeroport, mi-a fost controlat bagajul, nu au fost niciun fel de probleme. Pe pasaport mi-a fost trecuta stampila de validare a iesirii din tara (“Salida”). Ma aflam in zona de decolare, cand politia m-a cautat fara sa explice de ce. Potrivit imaginilor video filmate de televiziunea dominicana si de autoritatile locale, am fost nevoiti sa coboram din avion, sub amenintarea armelor (doi piloti, eu si o alta persoana) si ni s-a spus sa ne intindem pe pista, si aceasta in mod deosebit de brutal, eu fiind lovit atat de puternic incat mi s-au rupt doua coaste. In scopul unei filmari propagandistice, geamantanele au fost asezate in fata avionului, pe pista si reasamblate in interiorul avionului de cateva ori. Au fost aproape trei ore in care patru cetateni francezi au stat intinsi pe pista, sub amenintarea armelor politiei. Cele mai bune cadre au fost folosite la crearea unui material despre interceptarea avionului si arestarea celor patru cetateni francezi, care a fost difuzat in toata lumea. Generalul Rosado Mateo, seful politiei si Directia de Combatere a Traficului cu Droguri au parut, desigur, foarte eficienti in fata presedintelui republicii.
Acest general, Rosado Mateo, nu avea niciun rezultat in lupta cu traficantii de droguri, iar pozitia sa era amenintata in mod serios. Pe langa aceasta, presedintele solicitase o intrunire pentru verificarea activitatii DNCD, la care generalul Rosado Mateo nu a putut fi present, deoarece se deplasa cu trenul catre Punta Cana, pentru a intercepta avionul.
Apoi am fost incatusati si dusi intr-un birou din aeroport, unde am vazut si geamantanele. Dar noi nu am participat niciodata la deschiderea valizelor. Nu am vazut niciodata droguri sau substante interzise. Am fost acuzati ca fiind traficanti de droguri de presa si televiziunea dominicana. Toate acestea s-au intamplat fara a avea parte de serviciile unui interpret sau de prezenta unui reprezentant al Ambasadei Frantei.
Apoi am fost dusi in Santo Domingo si aruncati intr-o celula alaturi de 30 de infractori de drept comun. Am petrecut acolo patru nopti. M-am trezit, brusc, izolat total de lume.
In aceste grote am aflat ca in data de 3 aprilie urma sa fim adusi in fata judecatorului, care, in ziua audierii, a tipat la cei aflati in sala, fiind foarte aglomerat, cu presa si televiziunile prezente, dispunand mutarea noastra in Anamuya, langa Higuey, in provincia Altagracia, care cuprinde si Punta Cana. Multi membri ai DNCD si ai armatei dominicane au fost arestati in legatura cu aceasta cauza (41).
Multe intrebari au ramas fara raspuns.
Exista trei procese verbale care contin informatii care se bat cap in cap cu privire la mine si activitatile mele la aeroport.
De asemenea, sunt suspiciuni cu privire la geamantane si la sacii care ar fi fost gasiti in aceste geamantane. Existau acestea in avion la momentul arestarii mele, sau au fost amplasate acolo, in momentul interceptarii, in scopul filmarii? Nimeni nu a vazut ce era in saci. La finalul operatiunii, filmata in camera din aeroport, se vedeau geamantanele si sacii. Dar acesti saci chiar au fost in geamantane? Au fost adusi ulterior? Ce contineau acestia?
Toate acestea arata ca o facatura sordida. De ce? In ce scop?
In zilele urmatoare au avut loc alte evenimente ingrijoratoare. Chimistul care fusese desemnat sa faca analiza substantelor gasite in geamantane a fost gasit mort in domiciliul sau. S-a constatat imediat ca a fost vorba despre o sinucidere.
Judecatorul care trebuia sa judece cauza a demisionat din justitie la cateva zile dupa ce a fost desemnat. Toti avocatii, precum si presa au presupus ca a facut acest gest din cauza presiunilor uriase care s-au pus asupra sa.
In zilele urmatoare acestei operatiuni, in Republica Dominicana au avut loc multe omoruri si multe persoane au disparut fara urma. Oare toate acestea au legatura cu arestarile de profil inalt care au avut loc?
Totul este prea exagerat ca sa nu para o inscenare. Pusa la cale de DNCD pentru a arata ca au rezultate in lupta cu traficantii de droguri. Si inca ce rezultat: aproape 700 kg de cocaina, care vor face inconjurul lumii prin intermediul televiziunilor, urmand sa primeasca laude, dar distrugandu-mi viata privata si pe cea de familie.
Intre iulie 2013 si februarie 2014 au fost anuntate 10 audieri, unele anulate sau amanate cu doar cateva zile inainte de datele stabilite, altele au inceput, dar s-au sfarsit repede si amanate pentru ca acuzarea exploata orice posibilitate pentru a trage de timp. Elementele acuzarii ar fi trebuit sa fie prezentate de procurori in cadrul audierilor stabilite in septembrie 2013. Dar nici in noiembrie procuratura nu a reusit sa sustina acuzatiile.
Au fost sapte judecatori care s-au succedat in acest dosar. Procuratura solicita aproape la fiecare audiere schimbarea acestora, multi dintre ei fiind de acord sa fie dezinvestiti de judecarea cauzei.
In luna septembrie, avocatii mei au facut o cerere de reexaminare care mi-a permis eliberarea conditionata.
Intre timp, multi dominicani sunt eliberati pe cautiune. La unii sumele solicitate sunt mari, la altii derizorii.
In ianuarie 2014 s-a anuntat ca nu vor avea loc audieri, acestea fiind stabilite pentru data de 4 februarie, cand, din nou, procuratura a gasit o alta scuza pentru o noua amanare, data noilor audieri stabilindu-se la 25 februarie.
Toate aceste audieri au fost anulate sau amanate in mod abuziv, fara nicio reactie din partea vreunui reprezentant al Ambasadei Frantei. Diplomatia franceza nu a formulat nicio critica sau vreun protest in vederea apararii drepturilor unui cetatean francez.
Alte abuzuri s-au comis cand interpretul adus de familia mea nu a putut participa la process, pe motiv ca nu este pe lista tribunalului, motiv pentru care s-a mai amanat cauza.
In data de 19 martie am implinit un an de cand eram in inchisoare. Detentia era ilegala, nimeni nu protesteaza. Reprezentantii ministerului afacerilor externe cred ca Franta nu va interveni. Toti avocatii celor inchisi protesteaza, dar in zadar.
Intr-un final apoteotic, este stabilita data de 25 aprilie pentru audierile preliminare. Parchetul trebuie sa citeasca actul de acuzare, care contine 60 de pagini, judecatorul decizand sa acorde o zi pe saptamana doar pentru aceasta. Abia pe 29 mai avocatii mei pot pune concluzii in apararea mea, iar pe 17 iunie judecatorul a decis sa fiu eliberat conditionat. Am iesit, in sfarsit, din inchisoare in data de 21 iunie, dar sunt obligat sa raman in Republica Dominicana pentru process, care incepe pe 22 septembrie 2014.

Ai avut dificultati dupa eliberare?
Mi-a fost foarte greu sa gasesc o casa. M-au ajutat multe persoane, dar nu si Ambasada Frantei. Am petrecut doua luni la un hotel pana cand un proprietar mi-a inchiriat o locuinta. Cat despre a munci aici – este imposibil sa gasesti o firma care sa angajeze pe cineva care a iesit din inchisoare si care nu are documente si pasaport.

Mai ai ceva de adaugat?
Da. Este cumplit cum intr-o clipa pot disparea toate: onoarea, demnitatea, munca mea, relatiile profesionale si in mod special, familia. Si cel mai grav este afectata familia, ca urmare a ecourilor din presa international. Sotia mea, Isabela, de nationalitate romana, s-a despartit de mine in iunie 2013 si de atunci nu imi mai raspunde la telefon, nu imi mai da posibilitatea savorbesc cu fiul meu, Raphael. Pana in iunie 2013, copilul a stat cu parintii mei, in Franta, bucurandu-se de toata atentia si grija necesare unui copil de varsta lui. Aceasta pana in august 2013, cand mama lui a venit si l-a luat de la parintii mei, in ciuda relatiilor puternice dintre el si bunicii paterni. Din luna noiembrie ea a rupt orice relatie cu parintii mei, dupa ce a anuntat ca se muta cu noul ei prieten in China si ca il ia si pe Raphael cu ea.
De atunci nu mai stiu nimic de el. Si in ciuda demersurilor facute de parintii mei in Romania si in Franta, nu mai stim nimic despre el.
Imi este foarte greu, avand in vedere ca eu sunt cel care m-am ocupat indeaproape de el, eu ii faceam baie cand era mic, eu ii citeam povesti inainte de culcare, eu il duceam la gradinita…
Fiul meu este tot ce am mai drag pe lume. Am reusit sa indur incarcerarea gandindu-ma la ziua in care il voi tine din nou in brate. Stiu ca acest lucru va fi posibil in curand, cand voi fi liber.