In ultimele 24 de ore, declaratiile unui obscur „analist” transnistrean au devenit o stire de senzatie in presa din Romania. Stirea ca un anume Andrei Safonov isi doreste ca „Romania sa dispara de pe harta lumii” a fost preluata in forme diferite de Adevarul, Jurnalul National, DC News, Ghimpele, Ziare.com etc, ajungand si pe site-urile televiziunilor precum Realitatea sau RTV.
Acum asistam la „developarea” stirii in blogosfera unde „analistii de pe canapea” isi dau cu parerea despre „declaratia-bomba”. In conditii normale, declaratiile lui Safonov nu ar merita sa fie nici analizate si nici comentate, dar in cazul dat reactia presei din Romania justifica cateva precizari importante.
Din punct de vedere factologic, aspectele-cheie sunt urmatoarele: Andrei Safonov nu reprezinta nici macar tangential vreo forta politica importanta din Transnistria, Ucraina sau Rusia. Este un „analist politic” considerat marginal si care se afla in opozitie fata de administratia de la Tiraspol. Dorinta presei din Romania de a acorda o atentie atat de mare declaratiilor facute de un personaj obscur, citat de o agentie de presa din Rusia care de facto apartine unei companii britanice, poate avea explicatii inocente ce tin de cautarea de senzational sau explicatii mult mai sinistre.
Problema atinsa de acest incident este cat se poate de reala insa nu are o legătura cu Moscova, ci cu Uniunea Europeana. Se creează impresia ca asistam la o incercare de a reedita ceea ce s-a intamplat in legatura cu evenimentele din decembrie 1989. Desi s-a văzut cat se poate de clar ca beneficiarul evenimentelor a fost SUA, iar Ceausescu a fost executat de propriul anturaj din care s-a si format clasa politica post-decembrista, s-a incercat insistent inocularea ideii aberante ca Moscova ar fi vinovata de acele evenimente. Acum, exista semne ca se incearcăao diversiune de aceeaşi natura, doar ca de data aceasta incercarile de dezinformare nu vor ramane fara reactie. In timp, detaliile se uita si in memoria colectiva, „ajutata” de propagandisti, va ramane doar faptul ca „un analist rus a zis că Romania trebuie dezmembrata”. Spre deosebire de situatia legata de 1989, acum va exista o reiterare permanenta a detaliilor incomode pentru propagandistii occidentali.
Anul 2013 va fi unul deosebit de greu pentru Romania, mai ales in contextul geopolitic in care s-a inscris Uniunea Europeana. Conducerea UE pare sa fi decis ca distrugerea statelor nationale si transformarea Uniunii Europene intr-o „federatie de regiuni”, astfel incat elitele nationale sa nu mai poata opune rezistenta centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles – Berlin. Liderii comunitari, care s-au dovedit a fi foarte activi in privinta interventiilor in viata politica din Romania, totodata dau dovada de o timiditate inexplicabila in privinta stavilirii miscarilor separatiste din tari precum Spania, Marea Britanie, Italia sau Franţa. Comisia Europeana ar fi putut priva aceste miscari de orice suport popular printr-o simpla declaratie in care sa spuna ca regiunile care-si vor obtine independenta nu vor putea intra usor in Uniunea Europeana. In locul actiunilor de conservare a statelor nationale, se observa facil suportul implicit oferit de Bruxelles miscarilor separatiste din Catalonia, Scotia, Venetia etc. Privite intr-un context mai larg, aceste miscari se inscriu sinergic in planurile Comisiei Europene de a regionaliza toate statele-membre si de a crea o structura federativa europeana. Logica decidentilor de la Bruxelles este usor de inteles: o federatie a regiunilor este usor de controlat si usor de dominat, fara a mai exista probleme de negociere cu elite nationale care nu sunt dispuse sa-si cedeze suveranitatea. În 2011 nimeni nu ar fi crezut ca Scotia va ajunge sa organizeze un referendum in vederea obtinerii independentei, dar iata ca acest referendum va avea loc. Nimeni nu ar fi crezut ca milioane de catalani vor iesi in strada pentru a cere independenta, iar guvernul regional va fi format din partide separatiste. Unul dintre motivele pentru care oficialii britanici incep sa vehiculeze ideea iesirii din UE este legat de dorinta Londrei de a „rezolva” problema scotiana fara ca Bruxellul sa aiba un cuvant de spus in aceasta privinţa. Problema distrugerii organizate a statelor nationale este cat se poate de reala, iar in spatele procesului de regionalizare fortata stau entitati nationale si supranationale deosebit de influente. Anul 2013 se preconizeaza a fi anul triumfului separatismului si regionalismului european.
Modificarea Constitutiei Romaniei va oferi un excelent prilej pentru fortarea unei regionalizari, inclusiv pe criterii etnice. Contextul economic dificil (taierea salariilor, privatizarile fortate, acordul cu FMI) va da o greutate in plus argumentelor legate de necesitatea regionalizarii in vederea obtinerii fondurilor europene. Cedarea de jure a suveranitatii politice catre centrul federal al UE va consfinti situatia de facto in care suveranitatea economica a Romaniei a fost cedata catre FMI, iar suveranitatea politica a fost de facto cedata Comisiei Europene. Trebuie remarcat faptul ca, in ciuda dorintei propagandistilor occidentali de a demonstra contrariul, Moscova nu are niciun interes in acest proces, iar impunerea regionalizarii este o initiativa care apartine integral Uniunii Europene. Romania si-a dorit mult sa faca parte din aceasta constructie politica, iar acum a venit timpul consecintelor nefaste ale acestei decizii.
Jurnalistii interesati cu adevarat de integritatea teritoriala a Romaniei si nu de deservirea rusofobiei unor forte politice de la Bucuresti, ar trebui sa se preocupe nu de declaratiile unui obscur analist transnistrean, ci de intentiile reale ale Comisiei Europene. Paranoia rusofoba din presa romaneasca este alimentata inclusiv de cei care isi doresc ca societatea romaneasca sa nu observe ca la Bruxelles i se pregateste un nou dictat de la Viena.

de: Valentin Mandrasescu

Sursa: Vocea Rusiei