Unde ar fi lumea fara umila periuta de dinti? Aceasta este o parte importanta din rutina de zi cu zi si din practicile noastre de viata. Periutele de dinti sunt de diferite forme, marimi si culori. Acestea au fost proiectate si reproiectate pentru a ne ajuta sa avem o grija mai mare pentru dintii nostri si pretind sa faca tot felul de lucruri miraculoase pentru igiena noastra dentara. V-ati intrebat vreodata cine a venit cu ideea de a crea periuta de dinti? Cititi mai departe si veti afla.
Oamenii au fost preocupati de igiena danturii de milenii, incepand cu vechii egipteni care, se crede ca, isi curatau dintii cu ajutorul unei pulberi din copite de bou si coji de oua inca din anul 5000 i.H. Pare greu de crezut insa s-a descoperit ca o varietate de masuri de igiena orala au fost folosite inca dinainte ca istoria sa se scrie. Acest lucru a fost verificat prin sapaturi diverse facute peste tot in lume si de unde s-au recuperat betisoare de mestecat, crengi de copac, pene de pasari, oase de animale si pene de porc spinos.
Un sit arheologic recent a evidentiat faptul ca cea mai timpurie utilizare a periutelor de dinti a avut loc in Africa. S-a descoperit faptul ca periuta de dinti cu peri a fost folosita acolo mai devreme de anul 1600 i.Hr.
Periuta de dinti – asa cum o stim azi – a fost inventata abia in 1938. Cu toate acestea, formele incipiente, timpurii ale periutei de dinti s-au pomenit din anul 3000 i.Hr. Civilizatiile antice au folosit un asa-zis “betisor de mestecat” care era, de fapt, o crenguta subtire al carei capat se defibra, lemnul devenea moale si se desfacea in aschii ajungand sa se asemene cu o periuta de dinti primitiva. Cu aceste “betisoare de ros” erau frecati dintii.
Periuta de dinti cu peri, similara cu tipul utilizat astazi, a fost inventata abia in 1498, in China. Firele au fost, de fapt, peri aspri, grosolani proveniti de pe ceafa porcilor domestici si prinse de niste „manere” confectionate din oscioare sau bambus. In timpul Evului Mediu, aceste „dispozitive” au ajuns in Europa prin intermediul peregrinilor.
Prima periuta de dinti gasita in China dateaza din timpul dinastiei Tang (619-907) si folosea par de porc. In 1223, Maestrul japonez Zen Dogen Kigen a mentionat in Shōbōgenzō ca a intalnit calugari din China care isi curatau dintii cu perii realizate din fire de par din coada de cal, perii care erau atasate la un maner confectionat dintr-un os de bou. Periuta de dinti cu peri a fost adoptata in Europa in secolul al 17-lea. Nenumarate periute de dinti cu peri din par de cal sau de porc au fost importate din China in Anglia pana la mijlocul secolului al 20-lea.
In Europa, se considera ca William Addis din Anglia a avut prima productie in serie de periute de dinti, in 1780. El a dezvoltat prima sa perie in jurul anului 1780. Exact, dupa ce Declaratia de Independenta a fost semnata in America. Inainte de asta, europenii preferau adesea utilizarea penelor de gasca sau asa-zisele bricege din argint sau cupru pentru igiena orala. Descendentii lui William Addis au imbunatatit design-ul si au fabricat cele mai bune periute de dinti din vremea aceea. Manerul periutei de dinti era confectionat din os de vaca, in timp ce perii proveneau de la suine. Perii au fost introdusi in orificii mici facute in oasele de vaca si apoi stranse laolalta cu ajutorul unor mici fire. Nu suna foarte igienic, nu? Dar decat o dantura neingrijita si o respiratie nu prea placuta ……….. tot era ceva.
Si totusi, cum a ajuns la productia de serie?! Cum s-a nascut ideea? In 1770, William Addis a fost inchis pentru provocarea unei revolte si, in timp ce isi executa pedeapsa in inchisoare, a concluzionat ca metoda utilizata pentru curatarea dintilor – la momentul acela dintii erau frecati cu funingine si sare – era ineficienta si putea fi imbunatatita. In acest scop, el a pastrat cateva oase ramase de la masa servita cu o seara inainte, oase in care el a dat mici gauri. Apoi, prin intermediul unui gardian, a obtinut niste peri pe care i-a legat in manunchiuri/ smocuri pe care le-a trecut prin gaurile facute in os, si pe care, in cele din urma, le-a lipit cu lipici. Dupa ce a fost eliberat, a inceput o afacere care sa ii permita producerea periutelor de dinti pe care le-a proiectat si a devenit in scurt timp foarte bogat. Moartea sa s-a produs in 1808 lasandu-si afacerea celui mai mare fiu al sau, pe nume tot William; compania a continuat afacerea sub numele de Wisdom Toothbrushes. In 1840, periutele de dinti erau produse inserie in Anglia, Franta, Germania si Japonia. Perii de porc a fost folositi pentru periutele de dinti cu un pret de cost mai mic iar perii din par de bursuc in cazul periutelor de dinti mai scumpe.
Pe la inceputul secolului 19, periutele de dinti erau foarte populare in Japonia si Europa fiind utilizate. Nu si in America, nu prea. Dr. Meyer Rhein a fabricat prima periuta de dinti in America folosind trei randuri de smocuri (manunchiuri) mari de peri. Primul brevet american pentru o periuta de dinti i-a fost acordat lui Henry Wadsworth in 1857. Cu ajutorul dr. Meyer Rhein, periuta de dinti a intrat in productia de serie in fabricile Societatii de productie Florence din Massachusetts. Și, da, parul de porc era utilizat ca si peri de curatare ai periutei de dinti. Abia in anul 1938 nailonul a inlocuit perii din par de porc. Intr-adevar, perii din par de porc au fost folositi pana in anul 1938 cand DuPont de Nemours a introdus perii din nailon. Prima periuta de dinti cu peri din nailon s-a numit Periuta de dinti minune a Doctorului West. Mai tarziu, americanii au fost influentati de obiceiurile legate de igiena ale soldatilor din al doilea razboi mondial. Asadar, per ansamblu, America nu a adoptat periuta de dinti decat in momentul in care soldatii care luptasera in cel de-al doilea razboi mondial au revenit din razboi cu obiceiul de a-si peria dintii. Un obicei instaurat in ei de armata americana. Restul este istorie.
Asa cum am mentionat deja, primul patent pentru o periuta de dinti a apartinut lui H.N. Wadsworth in anul 1857 (US Brevet nr. 18653), in Statele Unite ale Americii, dar productia de serie in Statele Unite a inceput abia in 1885. Designul, destul de avansat, avea un maner confectionat din os cu gauri in el pentru a permite introducerea perilor din par de mistret siberian. Din pacate, parul de animale nu a fost un material ideal deoarece retine bacteriile si nu se usuca bine iar perii, adesea, cadeau. Sa retinem! In Statele Unite, spalatul pe dinti nu a devenit rutina pana dupa al doilea razboi mondial, cand soldatii americani au trebuit sa isi curete dintii in fiecare zi.
Johnson & Johnson, o societate lider de produse medicale, a introdus periuta de dinti “Reach” pe la jumatatea anilor 1980. Diferea de predecesoarele sale prin trei particularitati: in primul rand, aceasta a fost conceputa cu un cap ascutit, similar cu instrumentele dentare, pentru a avea acces la dintii din spate; in al doilea rand, perii erau mult mai apropiati decat de obicei pentru a curata fiecare dinte de materialele potential cauzatoare de carii dentare. Si in al treilea rand, perii exteriori erau mai lungi si mai moi decat cei din interior pentru a facilita curatarea interdentara. Periuta de dinti Reach a fost prima care a avut un design specializat destinat sa ii creasca eficacitatea. Au urmat, in foarte scurt timp, alte modele apartinand altor producatori; fiecare dintre acestea aveau particularitati de design, un aspect unic care se dorea, si era promovat ca atare, mai eficient decat designul periutei de dinti initiale care fusese utilizata cu ani in urma.
In ianuarie 2003, periuta de dinti a fost aleasa inventia numarul unu fara de care americanii nu ar putea trai in conformitate cu Indicele de inventie Lemelson-MIT.
Periuta de dinti este un instrument destinat igienei orale utilizata pentru curatarea dintilor si gingiilor si care consta dintr-o parte continand perii strans grupati laolalta, portiune care se continua sau care este montata pe un maner si care faciliteaza curatarea zonelor greu accesibile ale gurii. Pasta de dinti, care adesea contine fluor, este frecvent utilizata in combinatie cu periuta de dinti pentru a creste eficienta periajului dintilor. Periutele de dinti sunt disponibile in diferite marimi, forme si cu diferite texturi ale perilor de curatat. Majoritatea medicilor stomatologi recomanda folosirea unei periute de dinti pe eticheta careia este inscriptionat “soft”/ moale, deoarece periutele de dinti cu peri aspri pot deteriora smaltul dintilor si pot irita gingiile.
Periuta de dinti masticabila
O periuta de dinti masticabila este o periuta de dinti in miniatura, din plastic turnat, care poate fi utilizata atunci cand nu avem apa la dispozitie. Astfel de periute tind sa fie foarte mici si nu trebuie inghitite. Sunt disponibile in diferite arome cum ar fi menta sau guma de mestecat si trebuie aruncate dupa utilizare. Alte tipuri de periute de dinti de unica folosinta sunt reprezentate de asa-zise periute de dinti constand, de fapt, dintr-o biluta/ minge de dimensiuni mici din material plastic care se sparge (sau din cauciuc moale) si care elibereaza pasta de dinti pe perii periutei. Acest tip de periute pot fi utilizate fara apa si se dovedesc a fi la indemana persoanelor care calatoresc mult.
Periuta de dinti interdentara
O perie interdentara denumita, de asemenea, perie interproximala, este o perie mica, de obicei, de unica folosinta (insa este disponibila si in sortimente pentru mai multe utilizari), fie dotata cu un maner angular reutilizabil din material plastic sau un maner integral, utilizata pentru curatarea interdentara precum si pentru zona arcadelor dentare. Periutele de dinti sunt disponibile intr-o varietate de dimensiuni si culori codificate in conformitate cu ISO 16409. Dimensiunile periutelor interdentare, conform acestui standard international, variaza de la 1 la 7. Flexibilitatea tijei de sarma pe care sunt dispusi perii va ajuta la evitarea aparitiei unor traumatisme gingivale.
Exista si periute de dinti ai caror peri sunt, de regula, proiectati sub forma unei sageti ascutite astfel incat sa permita o adaptare mai buna fata de gingii. O astfel de periuta de dinti este ideala pentru pentru curatarea zonelor mai putin accesibile precum coroanele sau dintii inghesuiti sau incalecati, pentru igienizarea protezelor fixe. Dar asemenea periute pot fi intrebuintate in cazul purtarii unui aparat ortodontic.
Istoria periutei de dinti electrice
Referitor la periutele de dinti electrice, acestea au propria lor poveste. Prima periuta de dinti electrica a fost dezvoltata in Elvetia, in 1954. Scopul acestei periute de dinti a fost acela de a stimula curatarea eficienta a dintilor. In SUA, compania Squibb a oferit spre comercializare prima periuta de dinti, in 1960, periuta Broxodent. Ca si concurenta, General Electric a lansat o periuta de dinti reincarcabila, fara fir, anul urmator. Interplak, a fost prima periuta de dinti rotativa, electrica ce a fost lansata in 1987.
Stiati ca?
Cea mai veche folosire a cuvintelor periuta de dinti in limba engleza a fost remarcata in autobiografia lui Anthony Wood care a scris in 1690 ca a cumparat o periuta de dinti de la J. Barret.
In timpul anilor 1900, manerele din celuloid inlocuiesc progresiv manerele din os ale periutelor de dinti. Perii din par natural de origine animala au fost, de asemenea, inlocuiti cu fibre sintetice, de regula nailon, de catre DuPont in 1938. Prima periuta de dinti cu peri din nailon a fost pusa in vanzare pe 24 februarie 1938. Prima periuta de dinti electrica, Broxodent, a fost inventata in Elvetia, in 1954. Cat despre evolutia in secolulul 21, nailonul a ajuns sa fie utilizat pe scara larga pentru perii periutelor de dinti iar manerele au fost, de obicei, turnate din materiale termoplastice.
Surse:
http://www.history.com/news/ask-history/who-invented-the-toothbrush
http://www.drjoshcochran.com/toothbrush-history
http://en.wikipedia.org/wiki/Toothbrush#mw-head#mw-head
http://wanttoknowit.com/who-invented-the-toothbrush/
